E frumos sa fie 2 octombrie si sa poti sta la soare pe o paturica intr-o poienita. Daca te-ar vedea extraterestrii si ar sti ce este aceea o grija, ar zice ca n-ai niciuna.
Nu imi amintesc sa mai fi fost vreodata atat de cald atat de tarziu in toamna. Sau poate ca nu mi-a pasat si de asta nu-mi amintesc. Daca nu s-a mai intamplat de multa vreme, ma intreb de ce tocmai acum. Imi suna a postludiu si, oricat de mult i-as recunoaste importanta, nu pot sa uit totusi ca e partea aia care vine la sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu